Dimineața ieșeam pe poarta Fabricii cu Fordul meu antediluvian model T, încărcat cu materiale publicitare, după ce mă oprea, mă controla și, în fine, mă lăsa să trec, cu un semn mărinimos, uriașul paznic basarabean care păzea fabrica ca pe un serai. Apoi o porneam pe stradă pentru a începe calvarul zilnic, trecând prin patimile …
Calea Văcărești ardea sub soarele după-amiezii, ascuțit. Nu plouase de mult, prin cartier mergea vestea că va fi foamete și nevestele prăvăliașilor dormeau cu capul în piept, în dosul tejghelei. Căldura verii se dovedise sălbatică. Trecătorii rari, cu pălăria în mână, căutau umbră pe marginea trotuarelor aprinse. Aveau înfățișarea unor halucinați sau a unor cheflii …
Se auzeau trâmbițări, treceau pompierii. Băiatul care ne slujise ne spuse că nu fusese mai nimic: se aprinsese un coș lângă biserica Curtea-Veche, dar fusese stins înainte să sosească tulumbele. Unii dintre meseni, fiind stăpânii sau chiriașii caselor din partea locului, fiecare își pierduse sărita, la gândul că s-ar fi putut întinde și la el …
Bătaia cu flori era un mare eveniment în analele Bucureștiului. Toți cei care aveau trăsuri particulare sau muscal cu lună luau parte la această serbare. Ieșeau la iveală tot felul de break-uri, docare, camioane și trăsuri, la care se adăugau coviltire din rețea, pe care se prindeau ghirlande de flori. Tot astfel se îmbrăcau roțile …
În jurul palatului, boierii locuiesc în case risipite la întâmplare. Trăiesc în belșug, cu un amestec de ostentație și nepăsare, printre nenumărate slugi slinoase, iconomi, țigani lăutari ale căror scripci însoțesc cu vaiete lungi scurgerea orelor, punctate de acele „săru-mâinile și picioarele” specifice Orientului. Boierii au jucat un rol pitoresc și important în formarea Bucureștiului. …
Vara, Bucureștii nu aveau spectacole. Lumea din elită sau pleca la moșii, sau se ducea la Paris, sau pe la băile din Austro-Ungaria. Valea Prahovei, cu toate stațiunile ei, era necunoscută atunci. Regele Carol, alegându-și reședința la Sinaia, a pus în vedere și această regiune. Până atunci în Muntenia o parte a publicului, câteva familii …
Descoperind Bucureștii, în mai 1815, Recordon face o descriere idilică: „De mai bine de un ceas, zăream, acolo unde se sfârșea câmpia, câteva clopotnițe mici și clădiri risipite, ca să zic așa, într-o pădure ce-mi părea că se află pe un loc destul de întins: aflând că este orașul București, mi-am făcut o anumită părere …
Între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne Read More »
Organizatori:
Proiect cultural realizat cu sprijinul:
Parteneri:
Organizatori:
Proiect cultural realizat cu sprijinul:
Parteneri:
Organizatori:
Proiect cultural realizat cu sprijinul:
Parteneri: