Andreea Rotaru

Sunt o fire creativă, plină de viață, care nu se satură niciodată să zâmbească și să bucure lumea. Îmi place să mă plimb cu bicicleta, să mă joc cu Oscar, câinele meu, să scriu, să citesc, să descopăr, îmi place tot la ce mă pot gândi, îmi place viața. M-am născut într-o zi de iarnă, am început să scriu într-o zi de iarnă, aproape toate lucrurile bune despre mine sunt începute iarna, ador acest anotimp. Scriu de aproape șase ani și scrisul îmi face viața superbă și-mi dă ocazia să arăt și altora ce simt, fără să explic. Dacă aș avea puterea, aș ajuta și aș încuraja toți copiii talentați să scrie, pentru că merită. Aceasta sunt eu: un întreg amestec de emoții și pasiuni, într-o simplă fată de paisprezece ani.

Curiozități despre mine, cărți, personaje și scris

M-am apucat să scriu, nu am fost încurajată de nimeni, doar de mine. Prima mea poezie a fost la vârsta de nouă ani, poezie pe care am scris-o din dragoste pentru țară, deoarece, mereu mi-am iubit țara și mereu am iubit oamenii din ea. Pentru că așa este: România este o țară cu oameni superbi, talentați și foarte inventivi.

Abia după ce am început să scriu am descoperit și superba lume a cărților și a poveștilor, înțelegând astfel că viața oamenilor este prea gri și monotonă. Așa că, trecând încet-încet, de la poezii la povești, mi-am creat propriile lumi pline de tot ce voiam eu.

Povestea ideală, pentru mine, este o poveste care să aibă suspans, acțiune, să fie istorică și să mă facă să mă leg de protagonist/ă.

Fantezii personale despre București

Dacă ar fi să închid ochii, îmi imaginez că atmosfera din București este o combinație din toate cărțile pe care le am în bibliotecă, plus restul cărților din lume. Bucureștiul este un amalgam de „de toate”. Nu pot asocia Bucureștiul cu o carte, deoarece Bucureștiul este el însăși o carte în continuă schimbare.

Autoarea meu preferată stă în București, dar nu am cunoscut-o: este vorba de Adina Popescu, îi ador cărțile și stilul direct de a scrie, aș lăsa-o eu să mă conducă și să îmi prezinte locuri din București, pentru că sunt sigură că dânsa îl cunoaște mai bine ca mine.

Dacă Bucureștiul ar avea un animal de companie, ei bine, ar avea de-a dreptul o grădină zoologică, pentru că, așa cum am spus mai devreme, Bucureștiul e câte puțin din toate, iar grădina s-ar numi „Alle”, adică „tot”.

Dacă ar fi să îi pregătesc Bucureștiului o prăjitură, i-aș pregăti una răsturnată, pentru că așa sunt situațiile de care te izbești în București: mereu răsturnate, cum ar fi controversata „apă caldă”; vara nu se fac niciodată lucrări la țevile de apă caldă, în schimb, iarna mereu sunt lucrări, așa că nu avem apă caldă în unele cartiere. Prăjitura s-ar numi „Imprăsturn”, o prăjitură răsturnată imprevizibilă.

La ziua de naștere a Bucureștiului aș invita câte un reprezentant din fiecare sat, oraș și din fiecare comună, dar mai ales toți bucureștenii. Pentru că cea mai frumoasă aniversare este alături de cei dragi.

Citește cartea cu SuperPoveștile premiate la ediția a II-a