Bătaia cu flori era un mare eveniment în analele Bucureștiului. Toți cei care aveau trăsuri particulare sau muscal cu lună luau parte la această serbare. Ieșeau la iveală tot felul de break-uri, docare, camioane și trăsuri, la care se adăugau coviltire din rețea, pe care se prindeau ghirlande de flori. Tot astfel se îmbrăcau roțile și hamurile cu nuferi, bujori, margarete, albăstrele, salcâm, trandafiri și garoafe. Cucoanele își armonizau îmbrăcămintea cu florile de la trăsuri, iar bărbații mergeau în haine albe și pălării tari de pai. Era o adevărată întrecere pentru apariția cea mai senzațională.
În trăsură se luau coșulețe pline cu flori, care se aruncau de la unii la alții. De multe ori te întorceai acasă cu un ochi umflat sau cu nasul zgâriat, căci, după cum întâlneai mai multe sau mai puține cunoștințe, se încingeau bombardamente în regulă, care începeau grațios cu flori proaspete și se sfârșeau cu cotoarele de la flori, cu buchete stâlcite de picioarele cailor și tăvălite în noroi.
La Șosea, se înșirau trăsurile pe patru rânduri. Florile se încrucișau în aer, de la una la alta, cădeau jos, de unde erau ridicate de pietoni, care le aruncau la rândul lor în trăsuri, ca să facă glume, murdărind rochiile spumoase și strâmbând pălăriile.
