Calea Văcărești

Calea Văcărești ardea sub soarele după-amiezii, ascuțit. Nu plouase de mult, prin cartier mergea vestea că va fi foamete și nevestele prăvăliașilor dormeau cu capul în piept, în dosul tejghelei. Căldura verii se dovedise sălbatică. Trecătorii rari, cu pălăria în mână, căutau umbră pe marginea trotuarelor aprinse. Aveau înfățișarea unor halucinați sau a unor cheflii abia descinși din cârciumi. În fața prăvăliei lui Haimovici, mese goale. Înăuntru puțină răcoare și doi clienți, perceptorul și hamamul din Mămulari. Se aveau ca frații, de când Șmil, chemat să facă o mărturie undeva la o judecătorie, s-a rostit în favoarea domnului Mitică, urgisit, cică, de superiori haini. Acum îl cinstește pe jupân cu un pahar cu bere. În altă bodegă, susține hamamul, nu calcă pentru nimic în lume. La Haimovici însă, și berea, și vinul, și gustările sunt cușer. Peste drum, la „hala vechiturilor”, căldura a dezbrăcat oamenii de haină și i-a melancolizat.  Stau negustorii în fața compartimentului lor, aproape indiferenți la întrebările clientului cu barbișon, care vrea să cumpere o pendulă „care cântă

Fragment din romanul Calea Văcărești de I. Peltz, Editura Minerva, 1989

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Calea Văcărești

Calea Văcărești ardea sub soarele după-amiezii, ascuțit. Nu plouase de mult, prin cartier mergea vestea că va fi foamete și nevestele prăvăliașilor dormeau cu capul în piept, în dosul tejghelei. Căldura verii se dovedise sălbatică. Trecătorii rari, cu pălăria în mână, căutau umbră pe marginea trotuarelor aprinse. Aveau înfățișarea unor halucinați sau a unor cheflii abia descinși din cârciumi. În fața prăvăliei lui Haimovici, mese goale. Înăuntru puțină răcoare și doi clienți, perceptorul și hamamul din Mămulari. Se aveau ca frații, de când Șmil, chemat să facă o mărturie undeva la o judecătorie, s-a rostit în favoarea domnului Mitică, urgisit, cică, de superiori haini. Acum îl cinstește pe jupân cu un pahar cu bere. În altă bodegă, susține hamamul, nu calcă pentru nimic în lume. La Haimovici însă, și berea, și vinul, și gustările sunt cușer. Peste drum, la „hala vechiturilor”, căldura a dezbrăcat oamenii de haină și i-a melancolizat.  Stau negustorii în fața compartimentului lor, aproape indiferenți la întrebările clientului cu barbișon, care vrea să cumpere o pendulă „care cântă

Fragment din romanul Calea Văcărești de I. Peltz, Editura Minerva, 1989

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Calea Văcărești

Calea Văcărești ardea sub soarele după-amiezii, ascuțit. Nu plouase de mult, prin cartier mergea vestea că va fi foamete și nevestele prăvăliașilor dormeau cu capul în piept, în dosul tejghelei. Căldura verii se dovedise sălbatică. Trecătorii rari, cu pălăria în mână, căutau umbră pe marginea trotuarelor aprinse. Aveau înfățișarea unor halucinați sau a unor cheflii abia descinși din cârciumi. În fața prăvăliei lui Haimovici, mese goale. Înăuntru puțină răcoare și doi clienți, perceptorul și hamamul din Mămulari. Se aveau ca frații, de când Șmil, chemat să facă o mărturie undeva la o judecătorie, s-a rostit în favoarea domnului Mitică, urgisit, cică, de superiori haini. Acum îl cinstește pe jupân cu un pahar cu bere. În altă bodegă, susține hamamul, nu calcă pentru nimic în lume. La Haimovici însă, și berea, și vinul, și gustările sunt cușer. Peste drum, la „hala vechiturilor”, căldura a dezbrăcat oamenii de haină și i-a melancolizat.  Stau negustorii în fața compartimentului lor, aproape indiferenți la întrebările clientului cu barbișon, care vrea să cumpere o pendulă „care cântă

Fragment din romanul Calea Văcărești de I. Peltz, Editura Minerva, 1989

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp
Scroll to Top