Între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne

Descoperind Bucureștii, în mai 1815, Recordon face o descriere idilică:

„De mai bine de un ceas, zăream, acolo unde se sfârșea câmpia, câteva clopotnițe mici și clădiri risipite, ca să zic așa, într-o pădure ce-mi părea că se află pe un loc destul de întins: aflând că este orașul București, mi-am făcut o anumită părere despre el, părere ce, după câteva zile, avea să se schimbe cu totul; căci, după ce am ajuns pe un dâmb și am ocolit un deal ce-mi astupase privirea mai înainte, am descoperit un tablou mult mai încântător decât mi-aș fi putut închipui. Un oraș imens, presărat cu pomi în floare, mi s-a înfățișat ochilor; clădirile, mulțimea clopotnițelor și mai ales biserica Mitropoliei, care alcătuia una din principalele perspective ale tabloului, mai că m-au făcut să cred că am în față o feerie. Mirarea nu mi-a fost mai mică atunci când am ajuns în oraș; străzile erau pardosite cu bârne groase, legate zdravăn între ele, așa cum sunt cele de la podeaua unui hambar, și umbrite de numeroși salcâmi ce înmiresmau aerul cu florile lor; echipajele luxoase care le străbăteau, împreună cu diversitatea portului pe care am găsit-o aici, totul m-a uluit, căci era cu totul altceva decât celelalte orașe din Turcia, care mi s-au părut atât de pustii și atât de triste.

Fragment din volumul Între Occident și Occident. Țările române la începutul epocii moderne (1800-1848), de Neagu Djuvara, traducere de Maria Carpov, Editura Humanitas, 2013

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne

Descoperind Bucureștii, în mai 1815, Recordon face o descriere idilică:

„De mai bine de un ceas, zăream, acolo unde se sfârșea câmpia, câteva clopotnițe mici și clădiri risipite, ca să zic așa, într-o pădure ce-mi părea că se află pe un loc destul de întins: aflând că este orașul București, mi-am făcut o anumită părere despre el, părere ce, după câteva zile, avea să se schimbe cu totul; căci, după ce am ajuns pe un dâmb și am ocolit un deal ce-mi astupase privirea mai înainte, am descoperit un tablou mult mai încântător decât mi-aș fi putut închipui. Un oraș imens, presărat cu pomi în floare, mi s-a înfățișat ochilor; clădirile, mulțimea clopotnițelor și mai ales biserica Mitropoliei, care alcătuia una din principalele perspective ale tabloului, mai că m-au făcut să cred că am în față o feerie. Mirarea nu mi-a fost mai mică atunci când am ajuns în oraș; străzile erau pardosite cu bârne groase, legate zdravăn între ele, așa cum sunt cele de la podeaua unui hambar, și umbrite de numeroși salcâmi ce înmiresmau aerul cu florile lor; echipajele luxoase care le străbăteau, împreună cu diversitatea portului pe care am găsit-o aici, totul m-a uluit, căci era cu totul altceva decât celelalte orașe din Turcia, care mi s-au părut atât de pustii și atât de triste.

Fragment din volumul Între Occident și Occident. Țările române la începutul epocii moderne (1800-1848), de Neagu Djuvara, traducere de Maria Carpov, Editura Humanitas, 2013

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne

Descoperind Bucureștii, în mai 1815, Recordon face o descriere idilică:

„De mai bine de un ceas, zăream, acolo unde se sfârșea câmpia, câteva clopotnițe mici și clădiri risipite, ca să zic așa, într-o pădure ce-mi părea că se află pe un loc destul de întins: aflând că este orașul București, mi-am făcut o anumită părere despre el, părere ce, după câteva zile, avea să se schimbe cu totul; căci, după ce am ajuns pe un dâmb și am ocolit un deal ce-mi astupase privirea mai înainte, am descoperit un tablou mult mai încântător decât mi-aș fi putut închipui. Un oraș imens, presărat cu pomi în floare, mi s-a înfățișat ochilor; clădirile, mulțimea clopotnițelor și mai ales biserica Mitropoliei, care alcătuia una din principalele perspective ale tabloului, mai că m-au făcut să cred că am în față o feerie. Mirarea nu mi-a fost mai mică atunci când am ajuns în oraș; străzile erau pardosite cu bârne groase, legate zdravăn între ele, așa cum sunt cele de la podeaua unui hambar, și umbrite de numeroși salcâmi ce înmiresmau aerul cu florile lor; echipajele luxoase care le străbăteau, împreună cu diversitatea portului pe care am găsit-o aici, totul m-a uluit, căci era cu totul altceva decât celelalte orașe din Turcia, care mi s-au părut atât de pustii și atât de triste.

Fragment din volumul Între Occident și Occident. Țările române la începutul epocii moderne (1800-1848), de Neagu Djuvara, traducere de Maria Carpov, Editura Humanitas, 2013

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp
Scroll to Top