Între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne

Descoperind Bucureștii, în mai 1815, Recordon face o descriere idilică:

„De mai bine de un ceas, zăream, acolo unde se sfârșea câmpia, câteva clopotnițe mici și clădiri risipite, ca să zic așa, într-o pădure ce-mi părea că se află pe un loc destul de întins: aflând că este orașul București, mi-am făcut o anumită părere despre el, părere ce, după câteva zile, avea să se schimbe cu totul; căci, după ce am ajuns pe un dâmb și am ocolit un deal ce-mi astupase privirea mai înainte, am descoperit un tablou mult mai încântător decât mi-aș fi putut închipui. Un oraș imens, presărat cu pomi în floare, mi s-a înfățișat ochilor; clădirile, mulțimea clopotnițelor și mai ales biserica Mitropoliei, care alcătuia una din principalele perspective ale tabloului, mai că m-au făcut să cred că am în față o feerie. Mirarea nu mi-a fost mai mică atunci când am ajuns în oraș; străzile erau pardosite cu bârne groase, legate zdravăn între ele, așa cum sunt cele de la podeaua unui hambar, și umbrite de numeroși salcâmi ce înmiresmau aerul cu florile lor; echipajele luxoase care le străbăteau, împreună cu diversitatea portului pe care am găsit-o aici, totul m-a uluit, căci era cu totul altceva decât celelalte orașe din Turcia, care mi s-au părut atât de pustii și atât de triste.

Fragment din volumul Între Occident și Occident. Țările române la începutul epocii moderne (1800-1848), de Neagu Djuvara, traducere de Maria Carpov, Editura Humanitas, 2013